Dureri îi piept? Angina pectorală poate deveni periculoasă!

Durerile puternice în piept pot fi un adevărat pericol pentru viața noastră. Angina pectorală este la bază un simptom al bolii coronariene care înseamnă că inima nu mai primește suficient oxigen. Angina nu se manifestă permanent, de aceea ajunge de multe ori să fie ignorată. Specialiștii spun că putem face diferența între o durere trecătoare și una care poate duce la infarct miocardic.

Angina pectorală este două feluri: cea stabilă apare cumva predictibil în timpul efortului fizic și dispare la repaus sau după administrarea de medicamente. Angina instabilă este mai periculoasă, pentru că se poate manifesta inclusiv în perioadele de repaus și este un semnal de alarmă pentru un posibil infarct miocardic. Ambele reprezintă însă factori de risc în sindromul coronarian și trebuie diagnosticate.

Angina pectorală apare de obicei la efort, acea angina pectorală stabilă. La unii pacienți apare doar la o plimbare normală sau când afară e mai rece, la alți pacienți apare după mai mult efort, după ce se plimbă cu bicicleta sau urcă mai multe etaje, sunt anumite praguri la care apare durerea în piept și sunt primele semne că arterele coronare ar putea avea o stenoză, o înfundătură pe unde mai trece puțin sânge și care nu mai furnizează suficient oxigen mușchiului cardiac. Inima trebuie să se adapteze la efortul pacientului, adică să crească pulsul și este cât se poate de logic că dacă un om are un puls de 60-70 pe minut, atunci când aleargă ajunge la 120-130 și inima are nevoie de dublu de oxigen. De aceea avem nevoie de acest test de efort, ca să vezi dacă pacientul când este supus la un efort pe bicicletă sau pe badă, se face și EKG, iar dacă apar modificări sau pacientul reclamă dureri în piept atunci se oprește investigația și se indică o coronarografie, spune Dr. Dorin Golcea, medic primar cardiologie intervențională.

Opțiunile de tratament pentru angina pestorală includ modificări ale stilului de viață, medicamente și în unele cazuri proceduri intervenționale. Medicamentele precum nitroglicerina, beta blocantele și blocantele canalelor de calciu sunt frecvent utilizate pentru a ameliora simptomele. În cazurile severe, proceduri precum angioplastia sau bypass-ul coronarian pot fi necesare pentru a restabili fluxul sanguin către inimă.

 Coronarografia invazivă înseamnă un cateter, un ghid, o înțepătură la artera radială și o tijă care se montează, deci este invazivă dar este 100% sigură. Se injectează substanțe de contrast în coronara dreaptă și în coronara stângă și se fac mai multe filmări, mai multe incidențe în sala de angiografie și rezultatul diagnostic este 100%. La CT-ul angiocoronarian există următoarea situație: valoarea predictivă negativă este foarte bună. Traduc: dacă în CT-ul angiocoronarian radiologul descrie un scor de calciu 0 și stenoze 0, adică artele coronare sunt netede atunci este aproape imposibil ca eu, invaziv, să descopăr ceva. Deci valoarea negativă predictivă e bună. Valoarea pozitivă predictivă patologică nu este la fel de bună, de aceea în țările din vest, în Germania de exemplu, pacienții peste 45 de ani nu mai sunt trimiși la acest CT-ul angiocoronarian, explică dr. Golcea. 

Este esențial ca pacienții să urmeze cu strictețe recomandările medicului și să efectueze controale regulate. În plus, dacă durerea ține mai mult de 10-15 minute, pacientul trebuie să se adreseze serviciilor de urgență, iar dacă durerea apare doar la un anumit efort, este recomandat un consult la medicul cardiolog. 

Am observat și în România, dar și în Germania,că  există foarte mult din partea pacientului refuzul sau repulsia față de acel bypass și tăierea sternului și preferă intervențional. Și pot să spun că înainte să mă întorc în România eram responsabil în ultimul spital în care am fost de intervenții de risc înalt, high risk PCI, adică pacient refuzat de chirurg pentru că are multe comobilități și nu poate să-și asume riscul de outcome fiind pe circulație extracorporală. Sunt anumiți parametri, sunt anumite riscuri și niște scoruri, iar în funcție de scorul de risc se decide dacă nu beneficiază mai bine de partea intervențională. Adică niciun pacient nu este la fel ca și celălalt. Și de aeea este foarte important să se lucreze în echipă , pentru că este totul în beneficiu pacientului, adaugă specialistul.

Adoptarea unui stil de viață sănătos, cu o dietă echilibrată, renunțarea la fumat și controlul hipertensiunii sau al diabetulului sunt de asemenea importante. În plus, pacienții sunt încurajați să adopte tehnici de gestionare a stresului, cum ar fi meditația sau terapia cognitiv-comportamentală.